Sentimente de nedescris

Ma gandeam mult la ce titlu as putea sa dau acestei scrieri si cred ca acesta este cel mai potrivit. De ce? Pentru ca voi vorbi despre experienta mea de mama de pana acum.

Au trecut deja patru luni de cand in viata mea a aparut Andrei, baietelul meu adorabil. A fost greu pana acum dar nici acum nu e usor. Este greu, obositor, dar si frumos! Cand ma priveste cu ochisorii lui aia mici si imi zambeste, sau cand il iau in brate si ma prinde de fata cu manutele ... e ce va ce nu pot descrie in cuvinte. In momentele alea uit de toata oboseala. 

Deja se sutine singur, numai in brate si in sus ar vrea sa stea, sa vada tot in jurul lui. Usor, usor, facem si pasi si gangurim de numa. Dar tocmai mi-am dat seama ca nimic din toate cele mentionate nu am postat pe facebook, ca vad ca mai nou asa se poarta. Era o gluma, normal! In loc sa iau repede telefonul sa filmez momentele de rasete sau gangureli ale lui fiu-miu, prefer sa ma bucur de ele, sa traiesc clipa. Avem si cateva filmulete dar prefer sa le pastrez pentru mine si sa le impartasesc doar cu prietenii apropiati, in privat. Si as putea vorbi mult si bine despre Andrei si "apucaturile" lui. 

Desi mi se cere si mie sa pun poze cu copilul pe facebook sa il vada lumea, poate ca o sa si pun vreun selfie, candva. Insa nu sunt ca alti parinti care, nici bine nu iasa puiu din gaoace si deja posteaza pe facebook chestia asta. Nelipsita in astfel de cazuri e si poza de pe patul de spital cu copilul in brate. 

A trecut aproape o luna si de la botez. Se zice ce fac parintii in ziua botezului, asta va face si copilul. Ta-su, cum vrea sa il faca constructor ca si el, a desenat in autocad, eu nu am apucat sa fac prea multe, dar la finalul petrecerii de la restautrant mi-am aratat talentul muzical. 

Trebuie sa ii multumesc colegului de la timisoreni.ro, Peter Bahuczki pentru poze si pentru promptitudinea de care a dat dovada. Si el venise ca si invitat ...

Si cum ziceam, astazi Andrei al meu implineste 4 luni. La cat mai multe cu sanatate, pui mic!